LPC241/2010
ID intern unic:  336998
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 241
din  24.09.2010
pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
Publicat : 17.12.2010 în Monitorul Oficial Nr. 247-251     art Nr : 756
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Art. I. – Articolul 4 din Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 3 decembrie 1992 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 53–55, art. 302), cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:
    la alineatul (1) punctul 16), cuvintele „administratorii din oficiu ai” se substituie cu cuvintele „administratorii din oficiu şi lichidatorii”;
    alineatul (7) se completează cu litera i) cu următorul cuprins:
    „i) băncile – pentru autentificarea contractelor de vînzare a băncii ca un complex patrimonial unic, de predare a activelor şi de predare a obligaţiilor băncii, încheiate în cadrul administrării speciale sau în procesul de lichidare a băncii.”
    Art. II. – Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 (republicată în  Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 110–113, art. 334), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Articolul 3:
    la noţiunea „depozit”, textul „depozitar (persoana care acceptă banii spre păstrare)” se substituie cu textul „banca ce acceptă banii”, iar cuvîntul „depozitarului” se substituie cu cuvintele „băncii care acceptă banii”;
    la noţiunea „filială”, cuvintele „unitate aparte” se substituie cu cuvintele „subdiviziune separată”;
    după noţiunea „regulament” se introduce noţiunea „reprezentanţă” cu următorul cuprins:
    „reprezentanţă – subdiviziune separată situată în afara sediului băncii, juridic dependentă de bancă, ce reprezintă şi apără interesele ei;”.
    2. La articolele 3, 10 şi 38, cuvintele „proprietari”, „proprietarii” se substituie, respectiv, cu cuvintele „acţionari” şi „acţionarii”.
    3. În denumirea articolului 5, cuvîntul „minim” se substituie cu cuvintele „iniţial (social)”.
    4. La articolul 7:
    alineatul (3) litera a), cuvintele „minim necesar” se substituie cu cuvintele „prevăzut la art. 5”;
    la alineatul (8), cuvîntul „minim” se exclude.
    5. La articolul 9 alineatul (1), după cuvîntul „filialelor” se introduc cuvintele „şi reprezentanţelor”.
    6. La articolul 9 alineatul (2) şi la articolul 35, cuvintele „unităţi teritoriale” se substituie cu cuvintele „subdiviziuni separate” la cazul gramatical respectiv.
    7. La articolul 10:
    alineatul (1) se completează cu litera k) cu următorul cuprins:
    „k) nu au fost lichidate circumstanţele ce au servit drept temei pentru instituirea supravegherii speciale sau a administrării speciale a băncii ori, în opinia Băncii Naţionale, acestea nu pot fi lichidate în perioada aplicării acestor măsuri.”
    după alineatul (1) se introduce alineatul (11) cu următorul cuprins:
    „(11) Banca Naţională retrage licenţa băncii în cazul insolvabilităţii ei.”
    la alineatul (2), textul „ , Banca Naţională decide în termen de 30 de zile de la primirea solicitării” se substituie cu textul „sau de acţionarii ei în baza hotărîrii luate, retragerea licenţei şi lichidarea băncii se efectuează în conformitate cu prevederile capitolului VI2”.
    alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    „(4) Hotărîrea Băncii Naţionale de retragere a licenţei va cuprinde temeiurile de retragere a licenţei. Despre retragerea licenţei se comunică imediat în scris băncii respective, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.”
    8. Articolul 11:
    în denumire şi pe parcursul textului articolului, cuvîntul „decizia” se substituie cu cuvîntul „hotărîrea” la cazul gramatical respectiv;
    la alineatul (1):
    textul „ , în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are unităţi teritoriale” se exclude;
    se completează cu o propoziţie nouă cu următorul cuprins: „Un anunţ privind retragerea licenţei se publică în termenul indicat în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate.”
    la alineatul (3), ultima propoziţie se completează în final cu textul „ , în măsura în care este necesar pentru dobîndirea şi recuperarea activelor, conservarea şi lichidarea patrimoniului, inclusiv pentru onorarea obligaţiilor, şi pentru luarea altor măsuri în vederea lichidării băncii”;
    se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
    „(4) Banca Naţională supraveghează procesul de lichidare a băncii pînă la încheierea acestuia şi radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice. Banca, la cererea Băncii Naţionale, asigură accesul angajaţilor împuterniciţi la încăperile şi registrele băncii, prezintă documente, informaţii şi rapoarte în legătură cu lichidarea băncii.”
    9. După articolul 13 se introduce articolul 131 cu următorul cuprins:
    „Articolul 131. Filiala şi reprezentanţa băncii
    (1) Filiala băncii desfăşoară în numele ei toate sau unele din activităţile financiare prevăzute de licenţa eliberată băncii şi acţionează în limitele împuternicirilor acordate de bancă.
    (2) Reprezentanţa băncii nu are dreptul să desfăşoare activităţi financiare şi alte activităţi, cu excepţia celor de informare, reprezentare şi apărare a intereselor băncii.
    (3) Denumirea filialei, reprezentanţei trebuie să includă indicarea faptului că este filială, respectiv, reprezentanţa băncii care а deschis-o.
    (4) Filiala, reprezentanţa se deschide/se închide prin hotărîrea organului de conducere al băncii căruia i s-a acordat acest drept în conformitate cu statutul băncii.
    (5) Înregistrarea filialei, reprezentanţei la organul înregistrării de stat se efectuează la prezentarea avizului Băncii Naţionale cu privire la aprobarea deschiderii filialei, reprezentanţei.
    (6) Filiala băncii poate avea subdiviziuni structurale interne (agenţii, puncte de schimb valutar) situate în afara sediului ei, care nu au bilanţ separat (denumite în continuare oficii secundare). Denumirea oficiului secundar va conţine indicarea tipului acestuia şi a apartenenţei la filiala concretă în cadrul căreia a fost deschis.
    (7) Agenţia poate desfăşura activităţi (inclusiv cele ale punctului de schimb valutar) determinate de bancă în conformitate cu lista activităţilor permise acesteia, stabilite în actele normative ale Băncii Naţionale. Punctul de schimb valutar îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară.
    (8) Oficiul secundar se deschide/se închide prin hotărîrea organului de conducere al băncii căruia i s-a acordat acest drept în conformitate cu statutul băncii. Oficiul secundar se indică în regulamentul filialei.
    (9) În cazul luării hotărîrii privind închiderea filialei (oficiului secundar), banca (filiala), în termen de 10 zile, este obligată să notifice clienţii deserviţi de filiala respectivă (oficiul secundar respectiv) şi să ia măsuri privind executarea obligaţiilor faţă de aceştia.
    (10) Despre închiderea filialei, reprezentanţei, deschiderea şi închiderea oficiului secundar, banca notifică Banca Naţională în condiţiile stabilite în actele ei normative.”
    10. Articolul 14:
    denumirea articolului se completează în final cu cuvîntul „reglementat”;
    la alineatul (1), cuvîntul „minim” se substituie cu cuvîntul „iniţial”.
    11. Articolul 23:
    denumirea articolului va avea următorul cuprins:
    „Articolul 23. Prevenirea şi combaterea spălării banilor
                           şi finanţării terorismului”;
    la alineatele (1) şi (2), cuvintele „instituţia financiară” se substituie cu cuvîntul „banca”;
    la alineatul (3), prima propoziţie va avea următorul cuprins: „Banca aplică măsuri de identificare a clienţilor şi a altor persoane cu care intră în relaţii de afaceri, inclusiv a acţionarilor şi a beneficiarilor efectivi, măsuri de precauţie, de păstrare a datelor aferente acestor măsuri, precum şi raportează autorităţii competente despre activităţile sau tranzacţiile (operaţiunile) suspecte şi alte informaţii supuse raportării, în conformitate cu Legea nr. 190-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului şi cu actele normative emise în vederea executării acestei legi.”
    se completează cu alineatele (4) şi (5) cu următorul cuprins:
    „(4) Banca solicită, iar clienţii şi alte persoane cu care banca intră în relaţii de afaceri sînt obligate să prezinte documentele şi informaţiile necesare pentru identificarea acestora. În caz de neprezentare sau prezentare a documentelor şi informaţiilor neautentice (neveridice), banca refuză deschiderea contului, efectuarea tranzacţiei (operaţiunii) sau stabilirea relaţiei de afaceri. În cazul existenţei unor suspiciuni rezonabile privind prezentarea intenţionată a documentelor şi informaţiilor neautentice (neveridice) în scop de inducere în eroare, banca raportează astfel de circumstanţe autorităţii competente.
    (5) Pentru identificarea clientului şi a altei persoane cu care banca intră în relaţii de afaceri, precum şi pentru asigurarea respectării procedurilor de control intern, inclusiv a celor ce ţin de stabilirea activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor) suspecte, banca, printr-o cerere argumentată, poate solicita informaţiile necesare de la autorităţile publice, de la bănci, alte persoane juridice, precum şi poate întreprinde alte măsuri pentru obţinerea acestor informaţii din alte surse. Autorităţile publice, băncile, alte persoane juridice sînt obligate să prezinte informaţiile solicitate într-un termen cît mai scurt. Prezentarea unor astfel de informaţii nu se consideră încălcare a prevederilor privind secretul bancar, comercial sau privind un alt secret protejat de lege.”
    12. La articolul 28:
    alineatul (2) se completează cu literele g), h) şi i) cu următorul cuprins:
    „g) transparenţa structurii de proprietate a băncii şi de control asupra băncii prin obţinerea, acumularea, deţinerea şi actualizarea informaţiilor cu privire la acţionari (beneficiarii efectivi);
    h) externalizarea activităţilor de importanţă materială;
    i) sistemele de control intern.”
    la alineatul (4), textul „în consecinţă capitalul reglementat va fi mai mic decît capitalul minim necesar” se substituie cu textul „aceasta va conduce la nerespectarea de către bancă a cerinţelor prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) şi c)”.
    13. După articolul 28 se introduce articolul 281 cu următorul cuprins:
    „Articolul 281. Externalizarea
    (1) Externalizarea reprezintă angajarea în bază contractuală a unei persoane juridice (denumită în continuare  furnizor) în vederea desfăşurării de către aceasta a unor activităţi/efectuării unor operaţiuni care în mod obişnuit ar fi desfăşurate/efectuate de către bancă.
    (2) Banca are dreptul de a externaliza activităţile de importanţă materială după obţinerea permisiunii în scris a Băncii Naţionale. Activităţi de importanţă materială se consideră activităţile supuse licenţierii sau autorizării, orice alte activităţi sau operaţiuni care reprezintă o asemenea importanţă, încît orice dificultate sau eşec în desfăşurarea/efectuarea acestora ar putea conduce la incapacitatea băncii de a continua desfăşurarea activităţii financiare şi/sau respectarea prevederilor legilor şi ale altor acte normative.
    (3) Externalizarea activităţilor de importanţă materială prevăzute la art. 26, precum şi a celor pentru desfăşurarea cărora este necesară o licenţă, poate avea loc doar către o bancă din Republica Moldova sau către o altă persoană juridică rezidentă care deţine licenţa valabilă pentru activitatea respectivă.
    (4) Subcontractarea activităţilor de importanţă materială externalizate (externalizarea în lanţ) nu se admite.
    (5) Responsabilitatea pentru administrarea corespunzătoare a riscurilor asociate activităţilor/operaţiunilor externalizate îi revine băncii.
    (6) În cazul externalizării, banca va respecta următoarele condiţii minime:
    a) va dispune de politici şi proceduri interne adecvate privind evaluarea, gestionarea, controlul activităţilor/operaţiunilor externalizate, iar sistemul de control intern, sistemul de raportare internă şi funcţiile auditului intern vor fi adaptate la specificul acestor activităţi/operaţiuni;
    b) externalizarea nu va avea ca efect:
    – delegarea către furnizor a responsabilităţii organelor de conducere ale băncii;
    – reducerea capacităţii băncii de a-şi executa obligaţiile sau lezarea în alt mod a intereselor legitime ale clienţilor, de a-şi îndeplini sarcinile prevăzute în statutul, regulamentele sau strategiile de dezvoltare pe termen lung şi mediu ale băncii;
    – limitarea, împiedicarea sau imposibilitatea exercitării atribuţiilor Băncii Naţionale privind licenţierea, supravegherea şi reglementarea, precum şi a atribuţiilor organelor de control abilitate;
    c) va lua măsuri pentru asigurarea continuităţii desfăşurării activităţilor de importanţă materială în cazul unor situaţii excepţionale, precum şi pentru respectarea prezentei legi în relaţiile cu furnizorul;
    d) va asigura efectuarea, anual sau la cererea Băncii Naţionale, a auditului extern al activităţilor/operaţiunilor externalizate de către o societate de audit internaţională agreată de Banca Naţională, conform cerinţelor privind auditul respectiv stabilite de aceasta;
    e) va raporta Băncii Naţionale fără întîrziere orice incident sau schimbare de risc, inclusiv schimbarea furnizorului, care ar putea afecta semnificativ capacitatea de administrare eficientă a băncii, stabilitatea, performanţele şi continuitatea activităţii acesteia.
    (7) Cererea pentru obţinerea permisiunii prevăzute la alin. (2) se depune cu cel puţin 60 de zile înainte de data la care se preconizează încheierea contractului de externalizare.
    (8) Banca Naţională eliberează permisiunea prevăzută la alin. (2) dacă sînt întrunite cerinţele stabilite de prezentul articol şi actele normative adoptate întru executarea legii şi/sau, după caz, dacă este încredinţată în existenţa posibilităţilor băncii de a asigura respectarea cerinţelor referitoare la externalizare. În caz de necesitate, Banca Naţională consultă autorităţile publice şi alte persoane competente.
    (9) În cazul externalizării activităţilor de importanţă materială, Banca Naţională poate impune anumite condiţii ţinînd seama de factori cum ar fi: mărimea băncii, natura şi complexitatea activităţii care se intenţionează a fi externalizată, caracteristicile şi poziţia de piaţă a furnizorului, durata contractului, conflictele de interese ce ar putea fi generate de externalizare.
    (10) Banca Naţională are dreptul să prescrie rezilierea contractului de externalizare dacă constată că:
    a) banca nu  efectuează controlul continuu asupra activităţilor/operaţiunilor externalizate sau gestionarea riscurilor asociate acestora ori o face neregulat şi inadecvat;
    b) activitatea furnizorului activităţilor/operaţiunilor externalizate are deficienţe semnificative care ameninţă sau pot ameninţa capacitatea băncii de a-şi îndeplini obligaţiile.”
    14. La articolul 29:
    alineatul unic devine alineatul (1);
    la alineatul (1), textul „să întocmească şi să ţină la sediul său central următoarele documente” se substituie cu textul „să ţină la sediul său şi/sau să asigure din sediu accesul la următoarele registre şi documente în formă electronică sau pe suport de hîrtie”;
    se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:
    „(2) În caz de ţinere a  registrului sau documentului în formă electronică, instituţia financiară, la solicitarea persoanei împuternicite, este obligată să imprime registrul sau documentul pe suport de hîrtie.”
    15. După capitolul V se introduc capitolele V1 şi V2 cu următorul cuprins:
„Capitolul V1
SUPRAVEGHEREA SPECIALĂ
    Articolul 371. Instituirea şi efectuarea supravegherii
                          speciale
    (1) Banca Naţională poate institui procedura de supraveghere specială a unei bănci în cazul constatării încălcărilor prevăzute la art. 38 alin. (1), precum şi a unei situaţii financiare precare a acesteia.
    (2) Supravegherea specială se efectuează printr-o comisie instituită în acest scop, formată din maximum 5 salariaţi din cadrul Băncii Naţionale, dintre care unul îndeplineşte funcţia de preşedinte al comisiei şi unul – pe cea de vicepreşedinte al acesteia.
    (3) Prevederile prezentului capitol nu aduc atingere atribuţiilor şi împuternicirilor Băncii Naţionale de a aplica, înainte ori în cursul supravegherii speciale, alte măsuri şi sancţiuni prevăzute de prezenta lege, inclusiv instituirea administrării speciale ori retragerea licenţei şi lichidarea silită a băncii.
    Articolul 372. Principalele atribuţii ale comisiei de
                           supraveghere specială
    (1) Atribuţiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către Banca Naţională şi se referă, în principal, la:
    a) analiza situaţiei financiare a băncii;
    b) verificarea existenţei temeiurilor prevăzute la art. 374 alin. (2) şi la art. 38 alin. (3);
    c) urmărirea modului în care consiliul, organul executiv şi administratorii băncii acţionează pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor necesare de remediere a încălcărilor şi deficienţelor sau, după caz, a recomandărilor formulate de comisie, sau a măsurilor dispuse de Banca Naţională potrivit prezentei legi;
    d) formularea recomandărilor către bancă privind:
    – suspendarea sau abrogarea unor decizii ale organelor de conducere ale băncii, contrare cerinţelor de prudenţă sau care conduc la deteriorarea situaţiei financiare a acesteia;
    – modificarea/completarea cadrului de conducere, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de bancă;
    – limitarea şi/sau suspendarea unor activităţi şi operaţiuni ale băncii pe o anumită perioadă;
    – orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea încălcărilor şi/sau a situaţiei băncii;
    e) formularea recomandărilor către Banca Naţională pentru dispunerea anumitor măsuri sau pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege în situaţia în care consiliul, organul executiv sau administratorii băncii nu respectă măsurile recomandate de comisie ori acestea nu s-au soldat cu efectul scontat.
    (2) Comisia de supraveghere specială nu se substituie administratorilor băncii în ceea ce priveşte administrarea curentă a activităţii şi competenţa de a angaja banca. Responsabilitatea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea şi oportunitatea operaţiunilor efectuate de bancă şi a documentelor întocmite de bancă revine exclusiv administratorilor băncii şi/sau persoanelor care întocmesc şi semnează documentele în cauză, potrivit atribuţiilor şi competenţelor acestora.
    (3) Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate informaţiile, documentele şi registrele băncii, fiind obligaţi să păstreze secretul profesional privind operaţiunile acesteia.
    (4) Organele de conducere, angajaţii băncii, alte persoane nu pot împiedica exercitarea atribuţiilor membrilor comisiei de supraveghere specială.
    Articolul 373. Rapoartele privind supravegherea
                           specială
    (1) Comisia de supraveghere specială prezintă Băncii Naţionale rapoarte periodice şi recomandări referitoare la situaţia băncii. Recomandările trebuie să întrunească următoarele criterii:
    a) să conţină propuneri privind modul cel mai rapid şi economicos de remediere a încălcărilor şi deficienţelor, după caz, privind prevenirea condiţiilor ce conduc la apariţia temeiurilor prevăzute la art. 374 alin. (2) lit.     b)–f), privind instituirea administrării speciale sau concluzia privind necesitatea lichidării băncii;
    b) să prevadă minimizarea riscului pentru deponenţi şi alţi creditori ai băncii, precum şi pentru stabilitatea financiară.
    (2) În funcţie de propunerile şi concluziile rezultate din rapoartele comisiei de supraveghere specială, Banca Naţională hotărăşte cu privire la încetarea sau continuarea supravegherii speciale pentru  o perioadă de cel mult 3 luni de la data instituirii ei.
    (3) În cazul în care în activitatea băncii se constată în continuare deficienţe grave, Banca Naţională poate hotărî, în funcţie de situaţia concretă, aplicarea măsurii de  administrare specială a băncii sau a altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea licenţei şi lichidarea silită a băncii.
Capitolul V2
ADMINISTRAREA SPECIALĂ
    Articolul 374. Noţiunea şi instituirea administrării
                           speciale
    (1) Administrarea specială reprezintă un regim de administrare instituit pentru o anumită perioadă în privinţa unei bănci, care prevede realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice în scop de stabilire a condiţiilor optime pentru conservarea valorii activelor, eliminarea deficienţelor în administrarea băncii şi a patrimoniului ei, încasarea creanţelor, stabilirea posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare, sau de lichidare a băncii.
    (2) Banca Naţională poate institui administrarea specială asupra unei bănci în cazul în care:
    a) instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate;
    b)  cuantumul capitalului băncii este mai mic deсît cuantumul capitalului reglementat stabilit în actele normative ale Băncii Naţionale ori coeficientul suficienţei capitalului este mai mic cu cel puţin 1/3 faţă de coeficientul stabilit în actele normative respective;
    c) coeficientul lichidităţii băncii este mai mic cu cel puţin 1/4 faţă de coeficientul stabilit în actele normative ale Băncii Naţionale;
    d) banca nu respectă sau nu este capabilă să respecte măsurile de remediere impuse de Banca Naţională;
    e) banca împiedică sistematic exercitarea atribuţiei de supraveghere bancară prin tăinuirea conturilor, activelor, registrelor, rapoartelor, documentelor şi a informaţiilor sau prin refuzul neîntemeiat de prezentare a acestora angajaţilor împuterniciţi ai Băncii Naţionale;
    f) organele de conducere ale băncii nu sînt capabile să asigure activitatea băncii în conformitate cu legislaţia, în special în legătură cu conflictele ce dezorganizează activitatea băncii, cu arestul, suspendarea din funcţie a administratorilor în cadrul unei cauze penale sau cu condamnarea acestora pentru infracţiunea comisă;
    g) aceasta se solicită de bancă în baza hotărîrii consiliului sau adunării generale a acţionarilor băncii.
    (3) Administrarea specială se instituie pe un termen de pînă la 9 luni. Termenul de administrare specială poate fi prelungit doar o singură dată pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
    (4) Hotărîrea cu privire la instituirea/prelungirea termenului administrării speciale va cuprinde temeiurile instituirii/prelungirii termenului şi termenul administrării speciale, datele despre administratorul special şi, după caz, restricţiile sau condiţiile referitoare la activitatea băncii. Hotărîrea  se comunică imediat în scris băncii respective.
    (5) Cu excepţia cazului prevăzut la alin. (2) lit. f), anunţul privind instituirea administrării speciale se publică, în termen de 7 zile, de către Banca Naţională în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Articolul 375. Administratorul special
    (1) Administrarea specială se exercită de către un administrator special numit de Banca Naţională prin hotărîrea  cu privire la instituirea administrării speciale.
    (2) În calitate de administrator special poate fi numită o persoană fizică, inclusiv un salariat al Băncii Naţionale, care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 382. Din motive întemeiate, Banca Naţională poate să decidă înlocuirea administratorului special.
    (3) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, administratorul special este responsabil doar faţă de Banca Naţională, care are împuternicirea să dea dispoziţii obligatorii şi recomandări în legătură cu activitatea acestuia.
    (4) În cazul în care administratorul special nu respectă prezenta lege sau nu execută atribuţiile sale, Banca Naţională îl va destitui şi va numi o altă persoană în locul acestuia.
    Articolul 376. Efectele instituirii administrării speciale
    (1) Din momentul numirii sale, administratorul special preia administrarea şi controlul asupra băncii şi are acces nelimitat la activele, încăperile, registrele, documentele şi informaţiile băncii.
    (2) Pe perioada administrării speciale, drepturile şi obligaţiile acţionarilor, consiliului, organului executiv şi ale administratorilor băncii se suspendă şi se exercită de către administratorul special, dacă prezentul capitol nu prevede altfel. Administratorul special poate delega o parte din împuternicirile sale altor persoane, inclusiv administratorilor şi salariaţilor băncii ale căror împuterniciri sînt suspendate, dacă Banca Naţională nu stabileşte altfel.
    (3) Membrii consiliului, organului executiv şi administratorii băncii nu pot primi plăţi şi alte beneficii ca urmare a suspendării împuternicirilor lor sau a încetării calităţii de membru, cu excepţia celor prevăzute de legislaţia muncii.
    (4) Pe perioada administrării speciale, împuternicirile adunării generale a acţionarilor băncii se limitează la hotărîri care nu vin în contradicţie cu scopurile instituirii administrării speciale şi nu pot împiedica exercitarea atribuţiilor şi drepturilor administratorului special.
    (5) Prevederile legale privind obligativitatea convocării adunării generale la cererea acţionarilor băncii nu sînt aplicabile pe perioada administrării speciale.
    (6) Actele juridice efectuate în numele şi din contul băncii cu încălcarea prevederilor alin. (2)–(5) sînt nule dacă nu sînt aprobate sau coordonate cu administratorul special.
    (7) Administratorul special ia măsuri privind asigurarea siguranţei activelor, registrelor, documentelor şi a informaţiilor băncii, inclusiv poate:
    a) să schimbe regulile cu privire la accesul în încăperile băncii;
    b) să retragă dreptul de acces şi/sau să modifice parolele de acces la resursele sistemului informaţional al băncii, inclusiv la orice purtători de informaţie, să acorde dreptul de acces la acestea unui număr limitat de angajaţi;
    c) să elibereze un nou tip de permise de intrare în încăperile băncii pentru angajaţii împuterniciţi şi să controleze accesul altor persoane la aceste încăperi.
    (8) Administratorul special înştiinţează imediat subdiviziunile separate ale băncii, băncile corespondente, organul înregistrării de stat, deţinătorii de registre publice, depozitarul central de valori mobiliare şi registratorul care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale băncii şi, după caz, alte persoane despre instituirea administrării speciale, suspendarea împuternicirilor unor persoane şi acordarea acestora altor persoane.
    (9) Administratorii şi salariaţii băncii sînt obligaţi să acorde sprijin administratorului special în activitatea acestuia. La cererea administratorului special, orice persoană care deţine registre, documente, informaţii, ştampile, sigilii şi bunuri ale băncii sau le controlează este obligată să le pună la dispoziţia acestuia sau a persoanelor împuternicite de acesta. Administratorii băncii, la cererea administratorului special, asigură prezentarea explicaţiilor şi dărilor de seamă referitoare la operaţiunile băncii.
    Articolul 377. Principalele atribuţii şi drepturi ale
                            administratorului special
    (1) Administratorul special are atribuţii depline de a conduce, gestiona şi controla banca, inclusiv:
    a) analizează, evaluează activitatea şi situaţia financiară a băncii;
    b) determină cel mai eficient şi rapid mod de lichidare a circumstanţelor prevăzute la art. 374 alin. (2) lit. b)–f), de reducere a pierderilor băncii şi de minimizare a riscurilor pentru interesele deponenţilor şi ale altor creditori;
    c) participă la elaborarea, organizarea şi realizarea măsurilor de remediere a situaţiei băncii şi controlează realizarea lor;
    d) exercită controlul asupra dispunerii de patrimoniul băncii;
    e) ia măsuri privind colectarea datoriilor faţă de bancă şi recuperarea bunurilor ei aflate în posesiunea terţilor, intentează acţiuni în instanţele de judecată în numele şi în interesele băncii;
    f) prezintă Băncii Naţionale informaţii, explicaţii şi rapoarte;
    g) exercită alte atribuţii necesare în scopurile administrării speciale.
    (2) Administratorul special are dreptul:
    a) să angajeze specialişti, experţi, consultanţi profesionişti;
    b) să convoace şi să conducă adunarea generală a acţionarilor băncii;
    c) să abroge sau să suspende deciziile organelor de conducere, să concedieze sau să transfere în alte funcţii membrii organelor executive şi salariaţii băncii, să revizuiască obligaţiile lor funcţionale, să schimbe mărimea remuneraţiei muncii, cu respectarea legislaţiei muncii;
    d) să numească reprezentanţii săi în subdiviziunile separate ale băncii, în organele executive ale persoanelor juridice care se află în posesiunea majoritară a băncii;
    e) să suspende plata dividendelor şi alte forme de distribuire a capitalului băncii;
    f) să stabilească creditorii băncii, valoarea şi temeinicia creanţelor acestora, să ceară creditorilor să confirme creanţele lor;
    g) să negocieze obligaţiile şi creanţele băncii în vederea stabilirii unei noi scadenţe a acestora, reducerii, novaţiei, preluării, remiterii datoriilor;
    h) să suspende atragerea de depozite şi/sau acordarea de credite, să dispună alte restricţii privind activitatea băncii;
    i) să rezilieze contractele, să refuze executarea obligaţiilor conform art. 3712;
    j) să efectueze măsuri de remediere a situaţiei financiare, inclusiv restructurarea băncii (majorarea, reducerea capitalului,  vînzarea activelor, predarea obligaţiilor şi a activelor), reorganizarea sau vînzarea băncii;
    k) să prezinte Băncii Naţionale concluzii şi recomandări referitoare la bancă, inclusiv privind instituirea moratoriului, prelungirea termenului/încetarea administrării speciale, retragerea licenţei;
    l) să exercite alte drepturi prevăzute de prezenta lege, de alte acte legislative şi normative.
    (3) În cazul prevăzut la art. 374 alin. (2) lit. f), atribuţia principală a administratorului special o constituie luarea măsurilor necesare pentru numirea, după caz, a membrilor consiliului, a organului executiv şi a administratorilor băncii. În decursul acestei administrări, administratorul special poate lua orice măsuri care pot fi adoptate de organele menţionate, potrivit legii.
    (4) La cererea administratorului special, organele de drept sînt obligate să-i acorde sprijin în obţinerea accesului la încăperi şi la alte active ale băncii, în preluarea controlului şi asigurarea integrităţii activelor, registrelor, documentelor şi a informaţiilor băncii.
    (5) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, administratorul special acordă importanţă prioritară intereselor deponenţilor şi ale altor creditori care nu sînt persoane afiliate băncii în raport cu acţionarii şi creditorii care sînt persoane afiliate băncii. Banca şi acţionarii ei nu pot să facă responsabil pe administratorul special sau pe Banca Naţională de prejudiciile cauzate în legătură cu acţiunile în cadrul administrării speciale dacă aceste acţiuni sînt întreprinse în scop de neadmitere a riscului excesiv pentru stabilitatea financiară, de protejare a intereselor deponenţilor şi ale altor creditori ai băncii.
    Articolul 378. Raportul administratorului special
    (1) În termen de cel mult 2 luni de la numire, administratorul special prezintă la Banca Naţională un raport în scris cu privire la situaţia financiară şi la perspectivele băncii.
    (2) Raportul administratorului special va conţine:
    a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale şi efectele acestora;
    b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor şi beneficiilor aproximative ale posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare, reorganizare sau vînzare a băncii, ori, după caz, ale lichidării băncii, inclusiv o determinare a valorii estimative a activelor ce ar putea fi valorificate în caz de lichidare a băncii;
    c) recomandările privind măsurile de lichidare a circumstanţelor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale, care pot include un plan de acţiuni detaliat  constînd în implementarea oricăror dintre măsurile prevăzute la art. 377 alin. (2) lit. j)  sau o combinare a acestora, fără a exclude aplicarea sau continuarea aplicării altor măsuri de remediere.
    (3) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Naţională poate, în funcţie de situaţia concretă, să hotărască  următoarele:
    a) cu privire la oportunitatea şi perioada de menţinere a administrării speciale;
    b) cu privire la aprobarea recomandărilor înaintate, aprobarea planului propus, cu sau fără modificări, ori cu privire la respingerea acestora;
    c) cu privire la retragerea licenţei băncii, dacă ajunge la concluzia despre imposibilitatea lichidării circumstanţelor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale, aducerii activităţii băncii în conformitate cu legea şi actele normative emise în vederea executării ei.
    (4) Banca Naţională are dreptul:
    a)  de a modifica planul aprobat atît pînă la, cît şi în procesul realizării acestuia;
    b) de a impune anumite măsuri de remediere;
    c) de a retrage oricînd licenţa şi de a iniţia procesul de lichidare silită a băncii în temeiurile prevăzute de prezenta lege.
    (5) La analiza costurilor şi beneficiilor diferitor posibilităţi expuse în raportul administratorului special, potrivit alin. (2) lit. b), şi la adoptarea hotărîrii potrivit alin. (3), Banca Naţională trebuie să urmărească, prioritar, obiectivul de menţinere a stabilităţii financiare şi protecţia intereselor deponenţilor, luînd în considerare alegerea celei mai puţin costisitoare variante în acest sens.
    Articolul 379. Măsuri de sanare financiară
    (1) În scop de remediere a situaţiei financiare a băncii, pot fi realizate una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
    a) schimbarea structurii activelor şi pasivelor băncii;
    b) schimbarea structurii organizatorice a băncii;
    c) finanţarea suplimentară din partea acţionarilor băncii şi a altor persoane;
    d) majorarea capitalului băncii;
    e) alte măsuri ce permit remedierea situaţiei financiare a băncii şi sînt agreate de Banca Naţională.
    (2) Schimbarea structurii activelor poate prevedea:
    a) îmbunătăţirea portofoliului de credite, inclusiv înlocuirea unor active nelichide cu cele lichide;
    b) modificarea scadenţei activelor pentru asigurarea executării obligaţiilor băncii;
    c) reducerea cheltuielilor, inclusiv a celor de administrare;
    d) vînzarea unor active.
    (3) Schimbarea structurii pasivelor poate prevedea:
    a) majorarea capitalului propriu;
    b) reducerea ponderii cheltuielilor în structura generală a pasivelor;
    c) mărirea pasivelor cu scadenţă medie şi lungă în structura generală a pasivelor.
    (4) Schimbarea structurii organizatorice a băncii se poate realiza prin:
    a) reducerea componenţei sau a numărului de angajaţi;
    b) schimbarea structurii, reducerea sau lichidarea subdiviziunilor separate şi a altor subdiviziuni structurale.
    (5) Finanţarea suplimentară din partea acţionarilor băncii şi a altor persoane poate fi efectuată în următoarele forme:
    a) aporturi suplimentare;
    b) renunţare la distribuirea profitului între acţionari;
    c) amînare sau reeşalonare a plăţii datoriilor băncii;
    d) acordare a garanţiilor la creditele obţinute de bancă;
    e) constituire a depozitelor în bancă cu rata dobînzii joasă şi cu termenul suficient de lung (cel puţin un an);
    f) novaţia, preluarea, remiterea datoriei băncii.
    (6) Banca şi acţionarii ei sînt obligaţi să ia în timp util măsuri de sanare financiară.
    Articolul 3710. Particularităţile reducerii şi majorării
                             capitalului băncii
    (1) În cazul în care pierderile de capital înregistrate nu pot fi acoperite din contul rezervelor generale, al profitului nedistribuit din anii precedenţi, administratorul special poate hotărî reducerea capitalului social şi majorarea capitalului băncii.
    (2) Hotărîrea privind reducerea capitalului social al băncii se publică în termen de 3 zile.
    (3) În caz de reducere a capitalului social al băncii potrivit alin. (1) al prezentului articol, prevederile art. 45 alin. (3)–(5) din Legea nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni nu se aplică.
    (4) În cazul în care Banca Naţională, în baza raportului prevăzut la art. 378, ajunge la concluzia privind necesitatea de majorare a capitalului băncii pentru a asigura cuantumul capitalului reglementat sau pentru a înlătura insuficienţa lichidităţii ori pericolul insolvabilităţii, Banca Naţională poate dispune administratorului special să convoace adunarea generală extraordinară a acţionarilor şi să propună luarea hotărîrii de majorare a capitalului băncii.
    (5) Administratorul special asigură informarea acţionarilor băncii despre convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor în termen de 10 zile, după primirea dispoziţiei indicate la alin. (4), iar adunarea generală se va convoca în termen de 15 zile de la informare.
    (6) În cazul în care este necesară majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existenţa unei intenţii serioase din partea unui investitor de participare la capitalul băncii, administratorul special poate reduce termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al acţionarilor pînă la 14 zile de la data adoptării hotărîrii privind majorarea capitalului.
    (7) Aporturile în vederea plăţii acţiunilor emisiunii suplimentare se fac în termenul stabilit de administratorul special.
    (8) În cazul în care adunarea generală a acţionarilor a refuzat să adopte hotărîre de majorare a capitalului sau acţiunile nu au fost subscrise ori plătite de acţionari în termenul stabilit, administratorul special poate propune altor persoane subscrierea la aceste acţiuni.
    (9) Prin derogare de la prevederile legislaţiei privind piaţa valorilor mobiliare, Comisia Naţională a Pieţei Financiare va înregistra (aproba) modificările ce ţin de emisia suplimentară de acţiuni în termen de 3 zile lucrătoare, după obţinerea avizului pozitiv al Băncii Naţionale, eliberat la cererea administratorului special.
    (10) Persoanele care participă la majorarea capitalului băncii achiziţionează acţiunile emisiunii suplimentare cu condiţia de obţinere a permisiunii Băncii Naţionale în cazurile prevăzute de prezenta lege.
     (11) Administratorul special întreprinde măsurile necesare pentru aducerea documentelor de constituire ale băncii în concordanţă cu hotărîrile luate.
    Articolul 3711. Particularităţile reorganizării şi vînzării
                             băncii
    (1) În cazul în care raportul administratorului special, prevăzut la art. 378, conţine recomandări privind reorganizarea băncii prin fuziunea cu o altă bancă sau vînzarea acesteia ori privind alte acţiuni ce ţin de competenţa adunării generale conform legislaţiei, Banca Naţională poate dispune administratorului special să convoace adunarea generală extraordinară a acţionarilor băncii în vederea adoptării hotărîrilor necesare. Prevederile art. 3710 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
    (2) În cazul în care adunarea generală extraordinară a acţionarilor nu a luat hotărîrile prevăzute la alin. (1), acestea pot fi luate de administratorul special.
    (3) Reorganizarea băncii se efectuează de către administratorul special, cu permisiunea în scris a Băncii Naţionale, în condiţiile prevederilor art. 16 şi ale art. 387 alin. (2) aplicate în mod corespunzător.
    (4) În caz de reorganizare a băncii, prevederile art. 93 alin. (7) şi (8) din Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni nu se aplică.
    (5) Vînzarea băncii se efectuează de administratorul special către o altă bancă, cu permisiunea în scris a Băncii Naţionale, în conformitate cu art. 387 alin. (2)–(4), (9)–(15) care se aplică în mod corespunzător. Administratorul special, imediat după predarea activelor şi obligaţiilor băncii, solicită Băncii Naţionale, printr-o cerere, retragerea licenţei.
    (6) În caz de retragere a licenţei, administratorul special depune la organul înregistrării de stat cererea de radiere a băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice şi efectuează alte acţiuni necesare în acest scop în modul stabilit de lege.
    Articolul 3712. Particularităţi ale refuzului de executare
                            a obligaţiilor băncii
    (1) În afară de cazurile prevăzute de legislaţia civilă, administratorul special poate refuza executarea obligaţiilor băncii ce decurg din contracte şi din alte acte juridice, fără repararea prejudiciului cauzat, dacă există unul din următoarele temeiuri:
    a) obiectul prestaţiei constituie transferul gratuit al activelor băncii;
    b) obiectul prestaţiei constituie investirea sau acordarea viitoare de mijloace ale băncii;
    c) executarea obligaţiei este vădit dezavantajoasă pentru bancă în raport cu alte obligaţii analogice născute în circumstanţe comparabile. Se prezumă caracterul vădit dezavantajos al obligaţiei dacă prestaţiile opuse ale părţilor obligaţiei sînt neechivalente cu mai mult de 20 la sută. Existenţa neechivalenţei se poate dovedi prin concluziile expertului independent şi prin alte probe. Administratorul special poate dovedi caracterul vădit dezavantajos al executării obligaţiei şi în alte cazuri;
    d) executarea obligaţiei va împiedica remedierea situaţiei financiare a băncii, în special cînd aceasta va avea ca efect cauzarea de prejudicii suplimentare sau lezarea intereselor creditorilor.
    (2) Refuzul de executare se admite cît timp obligaţia nu este executată.
    Articolul 3713. Particularităţile predării obligaţiilor băncii
    (1) În scop de prevenire a adresării în masă a deponenţilor  şi a altor creditori cu cererea privind executarea înainte de termen a obligaţiilor băncii, administratorul special poate încheia un acord cu o altă bancă (bancă-dobînditor), potrivit căruia banca-dobînditor va prelua, integral sau parţial, obligaţiile primei bănci (banca cedentă) faţă de deponenţi şi alţi creditori. În calitate de compensaţie pentru preluarea obligaţiilor, băncii-dobînditor i se pot preda activele băncii cedente.
    (2) Predarea obligaţiilor şi activelor se efectuează în conformitate cu prevederile art. 387 alin. (8), (17), (18), (20)–(23), aplicate în mod corespunzător.
    (3) În caz de predare a obligaţiilor aferente depozitelor, deponenţii îndreptăţiţi au opţiunea de a-şi menţine depozitele la banca ce le-a preluat sau de a solicita acesteia restituirea depozitelor.
    Articolul 3714. Compensarea creanţelor opuse
    (1) Instituirea administrării speciale nu afectează dreptul creditorului sau al băncii la compensarea creanţelor opuse dacă acest drept s-a născut pînă la data instituirii administrării speciale.
    (2) Compensarea, inclusiv prin declaraţia unilaterală a uneia din părţi, nu se admite în cazul în care:
    a) datoria creditorului faţă de bancă a apărut după instituirea administrării speciale;
    b) creditorul a dobîndit creanţa de la un alt creditor după instituirea administrării speciale;
    с) creditorul a obţinut posibilitatea de a declara compensarea în urma unui act juridic anulabil.
    (3) Actele de compensare efectuate cu încălcarea prevederilor prezentului articol sînt nule.
    Articolul 3715. Moratoriul
    (1) Pentru a preveni agravarea situaţiei financiare a băncii şi a păstra activele acesteia, Banca Naţională, la instituirea sau în perioada administrării speciale a băncii, poate dispune amînarea executării creanţelor creditorilor şi a transferului activelor băncii pe un termen de pînă la 2 luni (moratoriu). Moratoriul nu constituie situaţie de insolvabilitate a băncii.
    (2) Acţiunea moratoriului poate fi limitată la anumite categorii de creditori, creanţe sau active ori la o anumită valoare a acestora.
    (3) Acţiunea moratoriului nu se extinde asupra:
    a) creanţelor aferente depozitelor şi altor obligaţii pecuniare constituite/născute în baza tranzacţiilor încheiate după instituirea moratoriului;
    b) creanţelor salariaţilor băncii privind plata salariilor, remuneraţiilor de autor, privind repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, ori prin deces, precum şi asupra creanţelor creditorilor privind plata salariilor, pensiilor, a pensiilor de întreţinere, burselor, indemnizaţiilor sociale, în limitele stabilite de administratorul special;
    c) creanţelor privind plata cheltuielilor de administrare necesare asigurării activităţii băncii, prevăzute la art. 388 alin. (1);
    d) efectuării compensării creanţelor opuse conform art. 3714.
    (4) În perioada acţiunii moratoriului:
    a) dobînzile, penalităţile şi alte măsuri de răspundere patrimonială pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor băncii nu se aplică;
    b) dobînzile stabilite la obligaţiile băncii se calculează, dar se plătesc numai după expirarea termenului moratoriului sau după ridicarea acestuia de către Banca Naţională înainte de termen;
    c) intentarea şi continuarea procedurilor judiciare sau administrative, precum şi aplicarea altor metode de apărare juridică în scopul obţinerii sau asigurării plăţilor aferente depozitelor sau datoriilor nu se admit;
    d) executarea documentelor executorii şi a altor acte supuse executării silite privind urmărirea activelor băncii, inclusiv a bunurilor gajate, se suspendă, cu excepţia cazurilor legate de creanţele asupra cărora nu se extinde moratoriul conform alin. (3);
    e) satisfacerea cererii acţionarului băncii privind răscumpărarea acţiunilor, în urma căreia acţionarul se va retrage din componenţa acţionarilor băncii, nu se admite.
    (5) Un anunţ privind instituirea moratoriului se publică potrivit art. 374 alin. (5).
    Articolul 3716. Cheltuielile legate de administrarea
                             specială
    (1) Cheltuielile legate de administrarea specială a băncii se efectuează din contul mijloacelor ei.
    (2) Remuneraţia muncii administratorului special se stabileşte de Banca Naţională. Remuneraţia muncii administratorului special, salariat al Băncii Naţionale, se efectuează din contul ultimei.
    (3) Remuneraţia muncii persoanelor angajate pentru a acorda asistenţă administratorului special nu poate fi mai mare decît remuneraţia muncii salariaţilor din bănci pentru servicii similare.
    (4) Banca Naţională are dreptul să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de administrarea specială.
    Articolul 3717. Încetarea administrării speciale
    (1) Administrarea specială încetează:
    a) la expirarea termenului pentru care a fost instituită/prelungită;
    b) prin hotărîre a Băncii Naţionale, luată pînă la expirarea termenului administrării speciale, în baza raportului administratorului special;
    c) în legătură cu retragerea licenţei, în special dacă nu au fost lichidate circumstanţele ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale sau, în opinia Băncii Naţionale, acestea nu pot fi lichidate în perioada administrării speciale.
    (2) Despre încetarea administrării speciale se comunică imediat în scris băncii respective şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi se publică un anunţ potrivit art. 374 alin. (5).
    (3) Încetarea administrării speciale potrivit alin. (1) lit. a) şi b) are ca efect reluarea împuternicirilor de către organele de conducere ale băncii şi administratorii suspendaţi din funcţie pe perioada administrării speciale dacă nu au fost concediaţi în conformitate cu legislaţia şi nu există prescripţia Băncii Naţionale privind înlocuirea administratorului sau limitarea împuternicirilor lui conform art. 38 alin. (2) pct. 3) lit. f).
    (4) În cazul în care administrarea specială a încetat potrivit alin. (1) lit. c), activitatea administratorului special continuă pînă la intrarea lichidatorului în gestiunea băncii. Administratorul special transmite imediat lichidatorului controlul asupra băncii, activelor, registrelor, documentelor şi al informaţiilor ei.
    (5) În termen de o lună după încetarea mandatului său, administratorul special prezintă Băncii Naţionale raportul final cu privire la rezultatele administrării speciale.
    Articolul 3718. Litigiile în legătură cu administrarea
                            specială
    (1) Hotărîrea Băncii Naţionale cu privire la instituirea/prelungirea termenului administrării speciale, alte acţiuni ale acesteia, precum şi acţiunile administratorului special pot fi atacate în instanţa de judecată competentă.
    (2) Litigiile dintre Banca Naţională, administratorul special şi alte persoane se soluţionează în conformitate cu art. 38 alin. (7).
    (3) În cazul constatării în activitatea administratorului special a încălcărilor grave, instanţa de judecată poate obliga Banca Naţională să-l destituie şi să numească o altă persoană în locul acestuia.
    (4) Pentru tăinuirea de informaţii de la Banca Naţională, inducerea în eroare a acesteia, tăinuirea, degradarea, nimicirea, falsificarea documentelor şi a înregistrărilor băncii, pentru primirea banilor, activelor, remuneraţiilor, compensaţiilor, altor favoruri sau promisiuni ilegale pentru efectuarea sau neefectuarea unor acţiuni, efectuarea actelor juridice favorizînd unii creditori în detrimentul altor creditori îndreptăţiţi  şi pentru alte acţiuni ilegale intenţionate, administratorul special poate fi atras la răspundere contravenţională sau penală în conformitate cu legea.”
    16. În titlul capitolului VI, cuvintele „ACŢIUNI ILEGALE” se substituie cu cuvîntul „ÎNCĂLCĂRI”.
    17. Articolul 38:
    în denumirea articolului, cuvintele „Acţiuni ilegale” se substituie cu cuvîntul „Încălcări”;
    alineatul (1):
    în partea introductivă, după cuvîntul „licenţiere” se introduce textul „sau cerinţele autorizaţiei, permisiunii, aprobării, confirmării (denumite în continuare  autorizaţie)”; după cuvintele „obligaţiile fiduciare” se introduce textul “, obligaţiile prevăzute de legislaţia privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, al căror control al respectării ţine de competenţa Băncii Naţionale, periclitează interesele deponenţilor”;  după cuvîntul „poate” se introduc cuvintele „aplica următoarele sancţiuni”;
    literele b) şi c) se abrogă;
    litera d) se completează în final cu textul „emise de organul învestit cu atribuţii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului”;
    alineatul (2):
    în partea introductivă, după cuvintele „(instituţiei financiare)” se introduce textul „ , fără a se limita la acestea, următoarele măsuri de remediere:
    1) să prescrie băncii încetarea şi lichidarea încălcărilor comise;
    2) să încheie cu banca un acord care prevede măsuri de remediere;
    3) să prescrie băncii una sau mai multe din următoarele măsuri:”
    la punctul 3):
    litera e) va avea următorul cuprins:
    „e) să restricţioneze, să suspende orice activitate; să restricţioneze, să suspende sau să interzică anumite tranzacţii sau operaţiuni;”
    la litera h), după cuvîntul „(compensaţii)” se introduc cuvintele „ , cu excepţia celor prevăzute de legislaţia muncii,”;
    după litera h) se introduc literele i), j), k) cu următorul cuprins:
    „i) să majoreze rezervele pentru acoperirea eventualelor pierderi la credite şi la alte active;
    j) să interzică plata dividendelor sau alte forme de distribuire a capitalului;
    k) să realizeze măsuri de sanare financiară prevăzute la art. 379;”
    alineatul se completează cu punctul 4) cu următorul cuprins:
    „4) să instituie supravegherea specială sau, după caz, administrarea specială asupra băncii, potrivit prevederilor capitolelor V1 şi V2.”
    la alineatul (3):
    prima propoziţie va deveni alineatul (3) şi va avea următorul cuprins:
    „(3) Banca Naţională retrage licenţa şi iniţiază procesul de lichidare silită a băncii în cazul în care se constată că banca se află în una din următoarele situaţii de insolvabilitate:
    a) banca nu este capabilă să execute cererile creditorilor privind plata obligaţiilor pecuniare scadente (incapacitate de plată);
    b) activele băncii nu mai acoperă obligaţiile acesteia (supraîndatorarea);
    c) capitalul băncii este mai mic de 1/3 faţă de capitalul reglementat.”
    propoziţia a doua se exclude;
    propoziţia a treia va deveni alineatul (31);
    după alineatul (5) se introduc alineatele (51)–(54) cu următorul cuprins:
    „(51) Constatarea încălcărilor, aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri se efectuează conform prevederilor Legii nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, dacă prezenta lege nu prevede altfel.
    (52) Sancţiunile şi alte măsuri se aplică de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale. Sancţiunile şi măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a), alin. (2) pct. 1) şi 2) pot fi aplicate de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. d), alin. (2) pct. 3) – de către guvernatorul Băncii Naţionale.
    (53) Dacă legea nu prevede altfel, aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri este supusă dispoziţiilor privind secretul profesional şi bancar.
    (54) Banca Naţională este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale privind aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri.”
    alineatul (7):
    la litera a), cuvîntul „ neîntemeiate” se substituie cu cuvîntul „ilegale”;
    litera d) va avea următorul cuprins:
    „d) angajaţii Băncii Naţionale, membrii comisiei de supraveghere specială, administratorul special, lichidatorul şi persoanele angajate pentru acordarea asistenţei acestora nu răspund pentru prejudiciile, acţiunile sau omisiunile care au avut loc în exercitarea atribuţiilor lor decît în cazul în care s-a demonstrat că acestea sînt intenţionate şi ilegale.”
    18. Articolul 381 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 381. Prevederi generale referitor la
                             lichidarea silită a băncii
    (1) În cazul retragerii licenţei băncii ca urmare a constatării a cel puţin uneia din situaţiile de insolvabilitate prevăzute la art. 38 alin. (3) sau în unul din temeiurile prevăzute la art. 10, cu excepţia alin. (1) lit. a), f), h) şi alin. (2) ale acestui articol, Banca Naţională ia, din oficiu, hotărîrea de iniţiere a procesului de lichidare silită a băncii.
    (2) Lichidarea băncii în alte temeiuri decît în cel al insolvabilităţii nu împiedică iniţierea procesului de lichidare silită în temeiul insolvabilităţii dacă în decursul procesului de lichidare se constată că banca a devenit insolvabilă.
    (3) Odată cu retragerea licenţei şi iniţierea procesului de lichidare silită a băncii, Banca Naţională numeşte un lichidator. Din motive întemeiate, Banca Naţională îl poate înlocui pe lichidator.
    (4) Ordonanţa Băncii Naţionale cu privire la numirea (înlocuirea) lichidatorului se publică în termen de 7 zile de la adoptare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (5) De la data de retragere a licenţei băncii:
    a) Banca Naţională închide conturile în lei ale băncii respective şi deschide un nou cont cu specificarea „bancă în proces de lichidare”, la care vor fi virate sumele de bani disponibile la acea dată în conturile respective şi prin intermediul căruia lichidatorul va efectua toate operaţiunile în lei ale băncii ce se lichidează;
    b) lichidatorul închide conturile în valută străină deschise în alte bănci (inclusiv în Banca Naţională), iar valuta străină disponibilă la acea dată în aceste conturi, la ordinul lichidatorului, va fi virată, în funcţie de tipurile valutei străine, în unul sau mai multe conturi cu specificarea indicată la lit. a), deschise la o bancă/bănci din Republica Moldova, prin intermediul cărora lichidatorul va efectua operaţiunile în valută străină ale băncii ce se lichidează.
    (6) Lichidarea silită a băncii se desfăşoară în mod extrajudiciar.
    (7) Procesul de lichidare a băncii nu poate depăşi 3 ani de la data de retragere a licenţei. Termenul indicat poate fi prelungit de Banca Naţională pentru cel mult un an, în baza demersului argumentat al lichidatorului băncii.”
    19. Articolul 382:
    la alineatul (3) litera d), după cuvintele „faţă de” se introduc cuvintele „banca în proces de lichidare sau”;
    la alineatul (6), cuvintele „în termen de 10 zile de la data la care” se substituie cu cuvintele „imediat după ce”.
    20. Articolul 384:
    alineatul (1):
    la litera g) prima liniuţă, după cuvîntul „vînzarea” se introduc cuvintele „sau altă formă de lichidare a”;
    alineatul se completează cu literele h) şi i) cu următorul cuprins:
    „h) de a primi de la organele de conducere, de la salariaţii băncii şi de la orice altă persoană registrele, documentele şi informaţiile băncii;
    i) de a formula obiecţii împotriva creanţelor creditorilor înaintate faţă de bancă, de a negocia obligaţiile băncii în vederea novării lor, reducerii, reeşalonării, preluării de către o altă persoană sau remiterii datoriilor, de a rezilia contractele băncii în conformitate cu legislaţia.”
    după alineatul (1) se introduc alineatele (11) şi (12) cu următorul cuprins:
    „(11) Imediat după intrarea în gestiunea băncii, lichidatorul ia măsuri privind asigurarea integrităţii activelor, registrelor, documentelor şi a informaţiilor băncii, inclusiv poate lua măsurile prevăzute la art. 376 alin. (7), înştiinţează subdiviziunile separate ale băncii, băncile corespondente, organul înregistrării de stat, deţinătorii de registre publice, depozitarul central de valori mobiliare şi registratorul care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale băncii şi, după caz, alte persoane cu privire la retragerea licenţei, iniţierea procesului de lichidare silită a băncii, precum şi comunică informaţiile despre sine.
    (12) La cererea lichidatorului, organele de drept sînt obligate să-i acorde sprijin în obţinerea accesului la încăperi şi la alte active ale băncii, în preluarea controlului şi asigurarea integrităţii activelor, registrelor, documentelor şi informaţiilor băncii.”
    după alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:
    „(3) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, lichidatorul este responsabil doar faţă de Banca Naţională.”
    21. La articolul 385:
    alineatul (1):
    partea introductivă va avea următorul cuprins:
    „(1) Pe lîngă efectele prevăzute la art. 11 alin. (3), de la data retragerii licenţei:”;
    litera a) se completează în final cu textul „ , iar obligaţiile neajunse la scadenţă se consideră scadente. Banca nu răspunde pentru încălcarea obligaţiilor sale din imposibilitatea fortuită de executare în legătură cu retragerea licenţei;”
    litera b) va avea următorul cuprins:
    „b) creanţele faţă de bancă se onorează în modul prevăzut de prezentul capitol;”
    la litera c), după cuvintele „activelor băncii” se introduce textul „ , inclusiv urmărirea acestora în legătură cu procedurile judiciare şi de executare întru încasarea creanţelor,”, iar textul  „art. 384” se substituie cu textul     „prezentului capitol şi a creanţelor privind plata cheltuielilor legate de procesul de lichidare”;
    la litera d), cuvintele „cu intenţia de a favoriza un creditor în decursul a 3 luni înainte de începutul lichidării ori către o afiliată a băncii sau către o bancă aflată în relaţii speciale cu banca în decursul unui an” se exclud, iar cuvîntul „devin” se substituie cu textul „în dauna intereselor creditorilor pot fi declarate”;
    alineatul se completează cu literele g)–m) cu următorul cuprins:
    „g) suspendarea operaţiunilor în contul băncii, urmărirea silită a activelor băncii încetează, iar sechestrele şi alte restricţii aplicate asupra acestora se ridică;
    h)  acceptarea şi efectuarea în conturile corespondente ale băncii a plăţilor în conturile clienţilor băncii încetează, iar plăţile încasate în folosul acestora după data de retragere a licenţei băncii se restituie în conturile plătitorilor din băncile plătitoare;
    i) executarea obligaţiilor faţă de bancă se efectuează nemijlocit în folosul băncii, chiar dacă potrivit clauzelor obligaţiei debitorul are dreptul la executarea obligaţiei către о altă persoană;
    j) stingerea creanţelor creditorilor prin compensarea creanţelor opuse nu se admite, cu excepţia cazurilor în care dreptul părţilor la compensare s-a născut pînă la data de retragere a licenţei, precum şi în legătură cu scadenţa creanţelor din clasa corespunzătoare conform ordinii priorităţii claselor de creanţe stabilite;
    k) cesiunea creanţelor creditorului, în urma căreia noul creditor (cesionar) va aparţine unei clase de creanţe mai prioritare de onorare în raport cu cea la care a aparţinut cedentul, nu se admite;
    l) acţiunea mandatului (procurii) eliberat de bancă încetează, cu excepţia cazului în care încetarea lui poate cauza prejudicii băncii;
    m) creditorii pot înainta creanţele lor doar în cadrul procesului de lichidare, cu excepţia creanţelor privind plata cheltuielilor legate de procesul de lichidare.”
    alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:
    „(2) Plăţile sau transferurile activelor băncii efectuate pînă la începutul lichidării în dauna intereselor creditorilor se prezumă a fi actele juridice:
    a) de plată sau transfer, efectuate simulat, fictiv sau cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage activele băncii de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile în decursul a 3 ani anteriori retragerii licenţei;
    b) de transfer cu titlu gratuit, efectuate în decursul a 2 ani anteriori retragerii licenţei, cu excepţia celor de sponsorizare şi filantropie conform legii;
    c) de transfer cu titlu gratuit, efectuate cu persoanele afiliate băncii în decursul a 2 ani anteriori retragerii licenţei;
    d) de plată sau transfer în care prestaţia băncii o depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în decursul unui an anterior retragerii licenţei;
    e) de plăţi anticipate ale datoriilor, efectuate în decursul a 6 luni anterioare retragerii licenţei, dacă scadenţa acestora fusese stabilită pentru o dată ulterioară retragerii licenţei;
    f) de constituire de către bancă a gajului sau a altei garanţii reale pentru o creanţă care era neasigurată în decursul a 6 luni anterioare retragerii licenţei.
    (3) Retragerea licenţei nu produce efecte retroactive asupra creanţelor şi obligaţiilor băncii decurgînd din sau avînd legătură în alt mod cu participarea ei într-un sistem de plăţi ori de decontare pînă la momentul de  retragere a licenţei, precum şi nu afectează executarea documentelor irevocabile de plată/transfer al valorilor mobiliare, acceptate de la bancă pentru decontare în sistemul de plăţi/sistemul de decontare a valorilor mobiliare pînă la momentul de retragere a licenţei.
    Nici o prevedere a legii, a altui act normativ sau uzanţa cu privire la nulitatea, rezilierea contractelor şi a altor acte juridice, amînarea sau întîrzierea obligaţiilor, încheiate/efectuate pînă la data retragerii licenţei băncii, nu poate avea ca efect anularea (inversarea) rezultatelor operaţiunii de decontare/clearing realizate în sistemul de plăţi/sistemul de decontare a valorilor mobiliare.”
articolul se completează cu alineatele (4)–(9) cu următorul cuprins:
    „(4) Furnizorii de servicii de utilitate publică care deţin o poziţie dominantă (livrări de energie electrică, gaze naturale, apă, servicii telefonice, alte asemenea) nu au dreptul să refuze ori să întrerupă unilateral prestarea unor astfel de servicii către bancă din momentul retragerii licenţei, chiar dacă banca nu a plătit serviciile prestate anterior. Diminuarea sau întreruperea prestării serviciilor indicate poate avea loc doar în cazul în care lichidatorul nu plăteşte, conform contractului, serviciile curente prestate după retragerea licenţei.
    (5) În cazul în care un bun mobil vîndut băncii şi neplătit integral de aceasta este, la data retragerii licenţei, în curs de predare (în tranzit) ori banca sau alte persoane împuternicite nu au intrat încă în posesia acestui bun, vînzătorul poate reintra în posesia bunului. În acest caz, vînzătorul restituie orice plată făcută de bancă în avans pentru bunul respectiv, avînd dreptul de a înainta creanţă pentru cheltuielile aferente acestei tranzacţii.
    (6) În cazul în care, conform contractului cu participarea băncii, obligaţia uneia din părţi de a încheia o tranzacţie cu acţiuni devine scadentă după data retragerii licenţei, contractul se consideră reziliat la această dată. În acest caz, diferenţa dintre preţul contractului şi valoarea acţiunilor de la data retragerii licenţei este plătită băncii, dacă este un credit, sau adăugată la datoriile băncii, dacă este o datorie.
    (7) Organele executive ale băncii, cel mai tîrziu în următoarea zi după intrarea lichidatorului în gestiunea băncii, asigură predarea ştampilelor şi sigiliilor băncii. În termenul stabilit de lichidator, orice persoană care deţine registrele, documentele, valorile materiale şi alte valori ale băncii este obligată să le predea. În cazul încălcării acestor obligaţii, al împiedicării accesului lichidatorului la încăperile, activele, registrele, documentele, informaţiile băncii, persoana vinovată poartă răspundere conform legii.
    (8) Procedurile suspendate conform alin.(1) lit. c) încetează de la data înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională dacă creanţa constituind obiectul procedurii a fost înscrisă în lista creanţelor validate de lichidator şi în privinţa ei nu sînt obiecţii. Procedurile menţionate pot fi reluate la cererea creditorului în cazul în care:
    a) creanţa nu este înscrisă în lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională;
    b) creanţa este înscrisă în lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională, însă creditorul a înaintat obiecţii în privinţa ei.
    (9) Creditorii băncii pot înainta creanţele lor în termen de 3 luni de la data retragerii licenţei băncii. Creditorii care îşi înaintează creanţele după expirarea acestui termen, dar în toate cazurile pînă la încheierea distribuirii (lichidării) tuturor activelor băncii, pot pretinde la onorarea creanţelor doar conform art. 3811 alin. (6).”
    22. La articolul 386:
    alineatul (2) se completează în final cu textul „ , dacă prezentul capitol nu prevede altfel”;
    la alineatul (4) litera b), după cuvintele „în registre” se introduc cuvintele „sau înmînează contra semnătură”;
    după alineatul (6) se introduc alineatele (61) şi (62) cu următorul cuprins:
    „(61) Bunurile băncii care constituie obiectul gajului se includ în componenţa (opisul) activelor băncii, însă se întrebuinţează pentru onorarea creanţelor creditorului gajist în ordine prioritară, înainte de onorarea celorlalte creanţe prevăzute de prezenta lege.
    (62) În caz de insuficienţă a mijloacelor obţinute de la vînzarea bunului gajat pentru onorarea creanţelor creditorului gajist sau de renunţare a acestuia la dreptul său de gaj, creanţele neonorate se supun onorării în ordinea priorităţii claselor de creanţe stabilite la art. 3811.”
    articolul se completează cu alineatul (8) cu următorul cuprins:
    „(8) Prevederile prezentului articol, cu excepţia alin. (2), (61), (7), nu se aplică în cazul vînzării băncii conform art. 387 alin. (1) lit. a).”
    23. Articolul 387:
    denumirea articolului se completează în final cu cuvintele”, de predare a activelor şi de predare a obligaţiilor băncii”;
    se completează cu alineatele (8)–(30) cu următorul cuprins:
    „(8) Prevederile alin. (2)–(4) se aplică în mod corespunzător şi asupra tranzacţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) dacă valoarea activelor sau a obligaţiilor predate depăşeşte 10 milioane lei.
    (9) În scop de încheiere a tranzacţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), lichidatorul organizează o şedinţă de informare cu toate băncile considerate de acesta ca eligibile, în vederea prezentării condiţiilor şi termenelor negocierii. Înainte de şedinţa de informare, lichidatorul semnează cu băncile prezente la şedinţă un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează să păstreze, în condiţiile legii, secretul cu privire la informaţiile din cererea de ofertă referitoare la banca în proces de lichidare, la activele şi obligaţiile acesteia ce urmează a face obiectul negocierii. Nerespectarea de către administratori, acţionari, salariaţi şi de alte persoane care acţionează în numele băncii care a semnat acordul de confidenţialitate a obligaţiilor privind păstrarea secretului atrage răspunderea contravenţională şi patrimonială şi excluderea băncii respective de la participarea la concurs.
    (10) În funcţie de interesul manifestat de băncile participante la şedinţă, lichidatorul perfectează o cerere de ofertă privind tranzacţiile respective, care cuprinde, în principal, categoriile şi volumul de active şi obligaţii ce urmează să facă obiectul tranzacţiei, prima ce poate fi stabilită de lichidator care va fi plătită de ofertant, termenul de prezentare a ofertelor băncilor, care nu poate fi mai mare de 15 zile.
    (11) Lichidatorul transmite, în regim de confidenţialitate, cererea de ofertă privind tranzacţia respectivă băncilor ofertante, care au participat la şedinţa de informare şi care au manifestat interes pentru o astfel de tranzacţie.
    (12) Lichidatorul asigură accesul băncilor ofertante la documentele şi informaţiile referitoare la banca, activele şi obligaţiile acesteia ce urmează să facă obiectul negocierii. Contestaţiile părţilor interesate se examinează în conformitate cu art. 38 alin. (54) şi (7).
    (13) În termenul stabilit pentru prezentarea ofertelor, băncile ofertante transmit lichidatorului, în plic închis, ofertele privind tranzacţiile propuse.
    (14) În cel mai scurt timp, lichidatorul analizează ofertele primite şi selectează, pe principiul costului minim presupus, oferta băncii/ofertele băncilor cu care se va încheia tranzacţia/tranzacţiile respective. Lichidatorul poate decide încheierea tranzacţiei şi în cazul depunerii unei singure oferte.
    (15) Lichidatorul şi banca ce a cîştigat concursul semnează un antecontract în care se consemnează obligaţia părţilor şi, după caz, termenul de încheiere a contractului, obligaţiile părţilor pe perioada de pînă la semnarea acestuia.
    (16)  În caz de încheiere a tranzacţiei care prevede predarea obligaţiilor băncii, prevederile prezentei legi privind înregistrarea la Banca Naţională a listei creanţelor faţă de bancă în partea ce ţine de obligaţiile predate nu se aplică.
    (17) În cazul în care activele ce vor fi predate nu sînt suficiente pentru acoperirea valorii tuturor obligaţiilor băncii, iar banca ce preia activele şi obligaţiile (banca-dobînditor) nu şi-a dat consimţămîntul pentru preluarea tuturor obligaţiilor băncii, se vor preda numai obligaţiile ce aparţin unei/unor clase de creanţe în conformitate cu ordinea priorităţii claselor de creanţe stabilită la art. 3811. În cazul în care activele ce vor fi predate nu vor fi suficiente pentru acoperirea valorii tuturor obligaţiilor dintr-o clasă de creanţe, poate fi predată doar o parte din obligaţiile faţă de fiecare creditor din clasa de creanţe respectivă.
    (18) Obligaţiile faţă de creditorii care sînt persoane afiliate băncii nu pot fi predate dacă obligaţiile faţă de alţi creditori din clasa de creanţe respectivă nu sînt predate sau nu sînt onorate.
    (19) În caz de predare a activelor şi obligaţiilor, se respectă ordinea priorităţii onorării creanţelor conform art. 3811 şi nici o predare a activelor şi obligaţiilor nu se permite dacă aceasta va schimba ordinea indicată.
    (20) Tranzacţiile prevăzute la alin. (1) nu necesită consimţămîntul organelor de conducere, acţionarilor băncii, deponenţilor şi al altor creditori. În caz de predare a obligaţiilor băncii, lichidatorul anunţă creditorii în cel mai scurt timp despre aceasta în modul stabilit la art. 389 alin. (10).
    (21) Banca-cumpărător/banca-dobînditor răspunde doar pentru obligaţiile preluate potrivit condiţiilor tranzacţiei. Obligaţiile ce decurg din acţiunile băncii a cărei lichidare se efectuează în temeiul insolvabilităţii se consideră stinse.
    (22) Partea contractului de vînzare a băncii sau a contractului de predare a activelor şi a obligaţiilor ei se scuteşte de orice taxe şi plăţi legate de contractele menţionate, percepute pentru efectuarea înscrierilor în registrele publice şi pentru serviciile prestate de autorităţile publice.
    (23) Lichidatorul prezintă Băncii Naţionale copiile contractelor de vînzare a băncii, de predare a activelor şi obligaţiilor băncii imediat după semnarea acestora.
    (24) În cazul în care pînă la preluarea obligaţiilor băncii în favoarea ei au fost făcute plăţi în avans de către banca-cumpărător/banca-dobînditor, asupra acestor plăţi pe perioada indicată se aplică regimul creditelor acordate băncii după numirea lichidatorului.
    (25) În cazul în care în termenul stabilit în cererea de ofertă cu privire la încheierea tranzacţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) nu se primesc oferte ori ofertele primite nu se încadrează în cerinţele de fezabilitate ale unor astfel de tranzacţii sau dacă Banca Naţională respinge cererea privind eliberarea permisiunii conform alin. (4), lichidatorul recurge la alte metode de lichidare a activelor şi obligaţiilor băncii.
    (26) Lichidarea activelor constă în valorificarea activelor în scopul obţinerii de mijloace băneşti pentru onorarea creanţelor creditorilor şi se efectuează prin vînzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, valori mobiliare, datorii debitoare, sau prin alte tehnici, cum ar fi cesiunile de creanţă ori novaţiile, la o valoare negociată.
    (27) Vînzarea activelor se efectuează luînd în considerare valoarea lor de piaţă, ţinînd cont de particularităţile prevăzute de prezentul articol. Valoarea de piaţă nu este determinată de preţul de cumpărare a activului sau de valoarea acestuia prevăzută în bilanţul băncii, ci de suma ce poate fi obţinută pentru activ de la potenţialul cumpărător. În acest caz, în scopuri fiscale, baza valorică a activelor se determină conform prevederilor Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997.
    (28) La vînzarea activelor, datoriile debitoare în baza contractelor de credit, de leasing financiar şi de factoring pot fi expuse spre vînzare printr-un lot unic (vînzarea portofoliului de credite al băncii). Lichidatorul poate să vîndă altei bănci sau oricărei alte persoane datoria debitoare cu reducere, dacă va ajunge la concluzia despre imposibilitatea obţinerii sumei mai mari a datoriei debitoare, luînd în considerare costurile recuperării activelor şi timpul necesar pentru aceasta.
    (29) Fezabilitatea ofertei prezentate se examinează de lichidator ţinînd cont de obligaţia lui de a lichida activele fără întîrzieri nejustificate, precum şi de faptul că vînzarea activelor se efectuează în termene restrînse şi preţul poate deveni mai mic decît la comercializarea acestora în împrejurări mai favorabile.
    (30) În cazul în care activele nu sînt comercializabile din lipsă de cerere sau costul vînzării depăşeşte valoarea acestora, ori din alte motive întemeiate nu se supun comercializării, lichidatorul poate renunţa la drepturile băncii asupra acestor active după obţinerea permisiunii în scris a Băncii Naţionale.”
    24. La articolul 388, alineatul (1) se completează cu textul: „Aceste cheltuieli includ:
    a) obligaţiile de plată a serviciilor comunale şi de exploatare, de asigurare a integrităţii bunurilor, a altor cheltuieli necesare pentru continuarea funcţionării băncii, apărute în perioada de pînă şi după retragerea licenţei;
    b) obligaţiile de plată a serviciilor de locaţiune, a remuneraţiei muncii salariaţilor, a indemnizaţiilor în legătură cu concedierea acestora, a remuneraţiei muncii lichidatorului şi a persoanelor antrenate de acesta, a cheltuielilor de judecată, a cheltuielilor aferente publicării anunţurilor, expedierii avizelor, inventarierii, evaluării, administrării (inclusiv predării) patrimoniului, distribuirii (lichidării) activelor băncii, alte cheltuieli şi obligaţii de plată necesare în procesul lichidării băncii, precum şi obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi a altor plăţi obligatorii, în perioada de după retragerea licenţei.”
    25. La articolul 389:
    alineatul unic devine alineatul (2);
    se completează cu alineatul (1) cu următorul cuprins:
    „(1) În termen de 5 zile de la data de retragere a licenţei băncii în temeiul insolvabilităţii, lichidatorul, în baza registrelor şi a altor date disponibile la bancă, stabileşte suma datorată aferentă fiecărui depozit personal garantat în conformitate cu Legea nr. 575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, întocmeşte lista creanţelor aferente acestor depozite şi o transmite Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar pentru efectuarea plăţilor în conformitate cu legea menţionată.”
    alineatul (2):
    la litera e), textul „expunerii listei creanţelor” se substituie cu textul „unde creditorii pot lua cunoştinţă de informaţiile referitoare la creanţele lor validate”, iar cuvintele „o va prezenta” se substituie cu cuvintele „va prezenta lista creanţelor”;
    litera f) se abrogă;
    articolul se completează cu alineatele (3)–(11) cu următorul cuprins:
    „(3) Creanţele creditorilor se stabilesc în baza registrelor, documentelor şi a altor date disponibile la bancă, iar în caz de înaintare a creanţelor prin cererea în scris a creditorului – şi în baza hotărîrilor judecătoreşti şi a altor documente prezentate ce confirmă temeinicia creanţelor.
    (4) Valoarea creanţei deponentului care are mai multe depozite în bancă se stabileşte prin însumarea tuturor depozitelor.
    (5) Valoarea creanţei exprimate în valută străină se stabileşte la cursul oficial al leului faţă de valuta străină respectivă, valabil la data de retragere a licenţei băncii, şi se plăteşte în lei.
    (6) În lista creanţelor se înscriu numele, prenumele, domiciliul (pentru persoana fizică), denumirea, sediul (pentru persoana juridică) ale creditorului, temeiul, valoarea creanţei. Creanţele contestate sau aflate în litigiu se înscriu în partea contestată în mod separat, cu menţiunile respective. Creditorii ale căror creanţe sînt garantate cu gaj (creditori garantaţi) se înscriu în mod separat, cu indicarea bunului gajat. În lista creanţelor pot fi incluse şi alte informaţii necesare pentru onorarea acestora.
    (7) Creanţele se înscriu în listă în ordinea priorităţii claselor de creanţe. Filele listei creanţelor trebuie să fie numerotate şi cusute.
    (8) Lista creanţelor este supusă dispoziţiilor privind secretul bancar.
    (9) Banca Naţională înregistrează lista creanţelor în termen de 5 zile de la data prezentării corespunzătoare a acesteia de către lichidator. Înregistrarea listei creanţelor nu presupune examinarea temeiniciei, valorii fiecărei creanţe validate, clasei de creanţe în care aceasta este inclusă, precum şi corectarea acestora.
    (10) Pînă la începerea onorării creanţelor conform clasei respective de creanţe, lichidatorul publică, cel puţin într-un ziar de circulaţie generală şi într-un ziar din localităţile în care banca avea subdiviziuni separate, un anunţ despre locul, modul şi termenele onorării acestora.
    (11) În cazul în care pînă la data de începere a onorării creanţelor creditorilor a luat cunoştinţă de existenţa litigiilor examinate în instanţa de judecată dintre creditor şi lichidator cu privire la creanţa creditorului neînscrisă în lista creanţelor şi înaintată pînă la înregistrarea listei creanţelor la Banca Naţională, lichidatorul va rezerva mijloace necesare pentru onorarea proporţională a creanţei respective, în limita mijloacelor băneşti disponibile pentru onorarea clasei de creanţe căreia aparţine creanţa dată.”
    26. Articolul 3810:
    la alineatul (1), după textul „art. 389” se introduce textul „alin. (2);
    la alineatul (3), după cuvîntul „termenului” se introduc cuvintele „de soluţionare a contestaţiei”.
    27. Articolul 3811:
    la alineatul (1), după cuvîntul „termenului” se introduc cuvintele „de soluţionare a contestaţiei”;
    la alineatul (2), cuvîntul „validate” se exclude, iar în final se completează cu textul „ , după primirea listei creanţelor întocmite de lichidator conform art. 389 alin. (1)”;
    după alineatul (2) se introduce alineatul (21) cu următorul cuprins:
    „(21) Creanţele validate privind plata salariilor angajaţilor băncii pentru perioada de pînă la 3 luni precedente datei de retragere a licenţei băncii, plata pensiei de întreţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau printr-o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces se onorează înaintea onorării creanţelor prevăzute la alin. (3).”
    alineatul (3):
    la litera c), cuvintele „şi asigurate cu gaj al cărui obiect sînt activele băncii” se exclud;
    litera g) se completează în final cu cuvintele „şi ale întreprinderilor individuale”;
    la litera i), cuvintele „în ordinea calendaristică a plăţilor” se exclud;
    după alineatul (3) se introduc alineatele (31) şi (32)  cu următorul cuprins:
    „(31) Creanţele creditorilor care aparţin unei clase de creanţe se onorează după onorarea tuturor creanţelor care aparţin clasei de creanţe precedente.
    (32) În cazul în care, în termenul de onorare a creanţelor anunţat de lichidator, creditorul nu se prezintă pentru primirea creanţei sale, lichidatorul depune mijloacele cuvenite acestui creditor în contul deschis la altă bancă pe numele creditorului.”
    alineatul (4) se completează în final cu textul „ , cu excepţia creanţelor neînscrise în termen în lista creanţelor (creanţe neînregistrate), validate în baza hotărîrilor emise după expirarea termenului de soluţionare a contestaţiei conform art. 3810 alin. (1), care se onorează:
    a)  din contul mijloacelor rezervate – în cazul  prevăzut la art. 389 alin. (11);
    b) după onorarea creanţelor din clasa respectivă (dar înaintea onorării creanţelor din clasa următoare), dacă plăţile în vederea onorării acestor creanţe au început pînă la primirea de către lichidator a creanţelor neînregistrate;
    c)  în conformitate cu alin. (6), dacă creanţele neînregistrate au fost primite de lichidator după onorarea tuturor creanţelor.”
    la alineatul (5), textul „alin. (3)” se substituie cu textul  „alin. (21) şi (3)”;
    alineatul (6) se completează în final cu cuvintele „din contul activelor rămase după onorarea creanţelor înscrise în termen în lista respectivă”;
    articolul se completează cu alineatele (9) şi (10) cu următorul cuprins:
    „(9) Creanţele neonorate din cauza insuficienţei activelor băncii, precum şi obligaţiile băncii, în privinţa cărora creanţele nu au fost înaintate în termen, se consideră stinse.
    (10) Lichidatorul înscrie în lista creanţelor informaţiile privind onorarea/stingerea creanţelor creditorilor.”
    28. La articolul 3812:
    denumirea articolului va avea următorul cuprins:
    „Articolul 3812. Darea de seamă. Încheierea procesului
                              de lichidare”;
    alineatul (1) se completează în final cu următorul text: „Darea de seamă va conţine informaţia privind valoarea şi clasele creanţelor onorate şi neonorate ale creditorilor, privind valorificarea activelor, privind activele considerate neeligibile sau care nu au valoare, cu anexarea, după caz, a documentelor justificative, altă informaţie necesară. La darea de seamă se anexează bilanţul de lichidare a băncii şi alte documente necesare.”
    se completează cu alineatul (3)  cu următorul cuprins:
    „(3) Lichidatorul depune la organul înregistrării de stat cererea de radiere a băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice şi efectuează alte acţiuni necesare în acest scop în modul stabilit de lege.”
    29. După articolul 3813 se introduce articolul 3814 cu următorul cuprins:
    „Articolul 3814. Redeschiderea procesului de lichidare
    (1) În cazul în care, după aprobarea dării de seamă a lichidatorului sau radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice, au fost depistate unele active ale băncii, Banca Naţională, la cererea creditorilor sau din oficiu, poate hotărî redeschiderea procesului de lichidare silită a băncii şi, dacă este necesar, poate numi un lichidator.
    (2) Mijloacele obţinute de la lichidarea (valorificarea) activelor depistate se utilizează pentru onorarea creanţelor creditorilor îndreptăţiţi, în modul stabilit de prezenta lege.
    (3) În cazul în care a fost numit, lichidatorul prezintă Băncii Naţionale darea de seamă cu privire la activele lichidate (valorificate) suplimentar şi la creanţele onorate suplimentar.”
    30. După capitolul VI1 se introduce capitolul VI2 cu următorul cuprins:
    „Capitolul VI2
LICHIDAREA BENEVOLĂ A BĂNCII
    Articolul 3815. Condiţiile de lichidare benevolă
    (1) Lichidarea băncii în baza hotărîrii luate de acţionari (lichidarea benevolă) se efectuează în modul prevăzut de actele legislative ce reglementează lichidarea societăţilor comerciale, ţinînd cont de prevederile prezentei legi.
    (2) Hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii poate fi luată de către adunarea generală a acţionarilor numai în cazul în care banca nu se află în situaţie de insolvabilitate. Hotărîrea adunării generale a acţionarilor se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul total de voturi ale acţionarilor reprezentate la adunare.
    (3) În cazul adoptrăii hotărîrii privind lichidarea benevolă, banca solicită Băncii Naţionale, printr-o cerere, retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă. Cererea se depune la Banca Naţională în termen de 5 zile de la data adoptării hotărîrii adunării generale a acţionarilor. La cerere se anexează hotărîrea privind lichidarea benevolă, planul lichidării aprobat de adunarea generală a acţionarilor, care va cuprinde etapele lichidării, modul şi termenele de onorare a creanţelor creditorilor, bilanţul ce confirmă suficienţa mijloacelor necesare onorării creanţelor, informaţia privind componenţa comisiei de lichidare (lichidatorul numit) şi alte date necesare.
    (4) Banca Naţională examinează cererea în termen de 2 luni de la data depunerii corespunzătoare a documentelor şi eliberează permisiunea privind lichidarea benevolă dacă constată că:
    a) hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii a fost luată cu respectarea legislaţiei;
    b) banca este solvabilă şi poate executa fără amînare obligaţiile faţă de creditori;
    c) documentele prezentate conţin informaţie completă şi suficientă;
    d) planul propus de lichidare este în interesul creditorilor băncii;
    e) banca a prezentat în termenul stabilit documentele suplimentare solicitate de Banca Naţională, necesare pentru a constata dacă sînt întrunite condiţiile de eliberare a permisiunii.
    (5) Odată cu eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă, Banca Naţională retrage licenţa băncii.
    Articolul 3816. Modul de lichidare benevolă
    (1) După retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă, comisia de lichidare (lichidatorul) preia toate împuternicirile de administrare a patrimoniului şi a operaţiunilor băncii.
    (2) Comisia de lichidare (lichidatorul):
    a) depune, în termen de 5 zile de la data de retragere a licenţei, cererea de lichidare a băncii la organul înregistrării de stat, anexînd documentele necesare, inclusiv actul privind retragerea licenţei şi permisiunea privind lichidarea benevolă a băncii;
    b) publică avize despre lichidare;
    c) efectuează inventarierea patrimoniului, evaluarea activelor, onorează creanţele creditorilor, întreprinde alte măsuri necesare lichidării băncii.
    (3) Creanţele creditorilor se onorează conform ordinii priorităţii claselor de creanţe după cum urmează:
    a) cheltuielile legate de lichidare;
    b) salariile angajaţilor băncii pentru perioada de pînă la 3 luni precedente datei hotărîrii privind lichidarea, pensia de întreţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau printr-o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces;
    c) depozitele personale;
    d) creditele acordate băncii, negarantate cu gaj;
    e) creanţele prevăzute la art. 3811 alin. (3) lit. g)–i), în ordinea corespunzătoare.
    (4) Comisia de lichidare (lichidatorul), în termen de 5 zile de la data de întocmire a bilanţului de lichidare, îl prezintă Băncii Naţionale.
    (5) Lichidarea benevolă a băncii nu împiedică iniţierea procesului de lichidare silită a acesteia dacă în procesul de lichidare benevolă se constată că banca se află în situaţie de insolvabilitate.
    (6) În cazul în care se constată că banca se află în situaţie de insolvabilitate, comisia de lichidare (lichidatorul) înştiinţează imediat Banca Naţională pentru iniţierea procesului de lichidare silită şi prezintă darea de seamă şi documentele ce atestă situaţia financiară a băncii.
    (7) În termen de 15 zile, Banca Naţională examinează documentele prezentate сonform alin. (6) şi, dacă este întrunit unul din temeiurile prevăzute la art. 38 alin. (3), ia hotărîrea prin care constată situaţia de insolvabilitate a băncii şi iniţiază procesul de lichidare silită a acesteia.”
    Art. III. – Legea nr. 575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 30–34, art. 169), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 1 alineatul (1), articolul 2 alineatul (4), articolul 4 şi la articolul 26 alineatul (1) litera d), cuvîntul „autorizate” se substituie cu cuvîntul „licenţiate”.
    2. Articolul 3:
    la noţiunea „bancă autorizată”, cuvîntul „autorizată” se substituie cu cuvîntul „licenţiată”, iar cuvintele „autorizaţie a” se substituie cu cuvîntul „licenţa”;
    la noţiunea „condiţii preferenţiale”, cuvîntul „autorizate” se substituie cu cuvîntul „licenţiate”, iar cuvîntul „valută” se substituie cu cuvîntul „monedă”;
    la noţiunea „depozit”, textul „ , către o persoană fizică” se substituie cu textul „a unei persoane fizice”.
    3. Articolul 5:
    după litera g) se introduce litera g1) cu următorul cuprins:
    „g1) depozitele persoanelor fizice în conturile de depozit deschise în conformitate cu Hotărîrea Parlamentului nr. 201-XIII din 29 iulie 1994 privind indexarea depunerilor populaţiei în instituţiile Băncii de Economii a Moldovei;”.
    4. La articolul 6:
    alineatul (1):
    cuvîntul „autorizate” se substituie cu cuvîntul „licenţiate”, cuvîntul „valuta” se substituie cu cuvîntul „moneda”, iar cifra „4500” se substituie cu cifra „6000”;
    se completează în final cu următoarea propoziţie: „Data indisponibilităţii depozitelor se consideră data de retragere a licenţei şi de iniţiere a procesului de lichidare silită a băncii în legătură cu insolvabilitatea.”
    alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    „(3) Plafonul de garantare prevăzut la alin. (1) poate fi modificat prin hotărîre a Consiliului de administraţie al Fondului pentru a fi ajustat la mărimea mijloacelor financiare disponibile ale Fondului. Plafonul de garantare stabilit în conformitate cu prezentul alineat intră în vigoare la 3 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărîrii Consiliului de administraţie al Fondului privind modificarea plafonului de garantare.”
    5. La articolul 7 alineatul (2), propoziţia a doua se exclude.
    6. La articolul 10, cuvîntul „octombrie” se substituie cu cuvîntul „noiembrie”.
    7. La articolul 11, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) În termen de 90 de zile de la data de eliberare a licenţei de desfăşurare a activităţilor financiare, banca depune în Fond o contribuţie iniţială unică în mărime de 0,1% din capitalul iniţial al acesteia.”
    8. La articolul 12 alineatul (1), cuvîntul „autorizată” se substituie prin cuvîntul „licenţiată”.
    9. Articolul 15 se completează în final cu cuvintele „şi penalitatea de întîrziere în mărime de 1% din sumele datorate”.
    10. La articolul 16 alineatul (1), cuvintele „activele sale” se substituie cu cuvintele „mijloacele destinate garantării depozitelor”.
    11. Articolul 18 va avea următorul cuprins:
    „Art. 18. – (1) Fondul şi Banca Naţională a Moldovei vor conlucra şi vor efectua, la solicitarea uneia dintre părţi, schimburi regulate de informaţii necesare exercitării atribuţiilor lor.
    (2) Banca Naţională a Moldovei, în termen de 7 zile, prezintă Fondului informaţia privind eliberarea licenţei de desfăşurare a activităţilor financiare unei bănci.
    (3) Banca Naţională a Moldovei aduce prompt la cunoştinţa Fondului opinia sa cu privire la probabilitatea rezonabilă de retragere a licenţei şi la iniţierea procesului de lichidare silită a unei bănci.
    (4) Băncile prezintă Fondului, periodic sau la cerere, rapoarte, documente şi informaţii privind suma, tipul, categoria depozitelor garantate şi suma totală a acestora, alte informaţii solicitate de Fond.
    (5) Membrii Consiliului de administraţie, salariaţii Fondului şi persoanele angajate de acesta au obligaţia, atît în decursul exercitării mandatului, cît şi după încetarea acestuia, de a nu divulga, de a nu permite accesul terţilor, precum şi de a nu folosi în interes personal sau al unor terţi informaţiile obţinute în exerciţiul funcţiunii.
    (6) Obligaţia prevăzută la alin. (5) nu se răsfrînge asupra:
    a) informaţiilor furnizate către persoanele şi autorităţile competente în temeiul prezentei legi şi al altor legi care prevăd dreptul acestora de a solicita informaţii în măsura în care acestea justifică scopul pentru care sînt solicitate sau furnizate;
    b) informaţiilor care sînt sau au devenit accesibile publicului pe alte căi decît prin nerespectarea acestei obligaţii.”
    12. La articolul 19:
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) În scop de facilitare a încheierii tranzacţiilor de vînzare a băncii, de predare a activelor şi de predare a obligaţiilor acesteia, Fondul poate acorda finanţare băncii-cumpărător/băncii care preia activele şi obligaţiile printr-un transfer direct al mijloacelor. În cazul în care suma obligaţiilor predate aferente depozitelor garantate este mai mare decît valoarea activelor predate, Fondul poate acorda băncii-cumpărător/băncii care preia activele şi obligaţiile mijloace necesare pentru a echilibra astfel de tranzacţii prin egalarea valorii activelor cu valoarea obligaţiilor predate aferente depozitelor garantate.”
articolul se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:
    „(3) Finanţarea prevăzută la alin. (2) poate fi acordată în cazul în care Fondul estimează că costurile acesteia sînt egale sau mai mici decît costurile eventuale legate de plata depozitelor garantate nemijlocit de către Fond, inclusiv toate costurile administrative şi de personal.
    (4) Ca urmare a finanţării acordate de Fond, obligaţiile acestuia privind plata depozitelor garantate se consideră stinse în valoarea mijloacelor acordate.”
    13. Articolul 20:
    la alineatul (1), textul „o lună după înregistrarea listei creanţelor la Banca Naţională” se substituie cu textul „5 zile de la data de retragere a licenţei băncii”, iar cuvintele „o informaţie” se substituie cu textul „lista creanţelor aferente depozitelor garantate cuprinzînd informaţia”;
    la alineatul (2), textul „insolvabilitate, Fondul publică la sediul tuturor unităţilor ei teritoriale” se substituie cu textul „lichidare în legătură cu insolvabilitatea, Fondul, în termen de 7 zile de la data de primire a listei creanţelor indicate la alin. (1), publică în subdiviziunile ei separate”;
    alineatul (3):
    cuvîntul „efectuează” se substituie cu  cuvîntul „începe”, iar textul  „3 luni” se substituie cu textul „7 zile”;
    alineatul se completează în final cu o propoziţie nouă: „Plăţile pot fi efectuate în numerar, prin transfer sau prin alte forme de plată, nemijlocit de către Fond ori prin intermediul băncii-mandatar.”
    alineatul (4):
    la prima propoziţie, textul „3 luni” se substituie cu textul „30 de zile”;
    a doua propoziţie se exclude;
    articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
    „(5) În cazul în care se constată că Fondul din anumite motive a efectuat plăţi în sume ce depăşesc valoarea creanţei sau plafonul garantat, Fondul cere deponentului restituirea sumelor plătite în plus şi întreprinde măsuri în vederea recuperării acestora.”
    14. La articolul 21, textul „se compensează din patrimoniul băncii aflate în proces de lichidare în legătură cu insolvabilitatea, însă numai după executarea creanţei Fondului” se substituie cu textul „se onorează în conformitate cu prevederile Legii instituţiilor financiare”.
    15. La articolul 24 alineatul (2):
    în partea introductivă, cifra „6” se substituie cu cifra „5”;
    la litera a), textul „3 membri propuşi” se substituie cu textul „un membru propus”;
    la litera d), cuvintele „ , fără drept de vot,” se exclud;
    se completează cu litera e) cu următorul cuprins:
    „e) un membru propus de Ministerul Economiei.”
    16. La articolul 26 alineatul (1), litera d) se completează în final cu textul „ori angajat al Asociaţiei Băncilor din Moldova”.
    17. Articolul 28:
    la alineatul (3), cuvintele „cu drept de vot” se exclud;
    la alineatul (4), propoziţia a doua se exclude.
    Art. IV. – (1) Băncile îşi vor aduce activitatea, statutele şi regulamentele în conformitate cu prevederile art. II pct. 9 în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În legătură cu aceasta, nu se percepe plata pentru înregistrarea modificărilor şi completărilor în statutele şi regulamentele băncilor sau pentru înregistrarea documentelor respective în redacţie nouă, înregistrarea filialelor, radierea datelor din Registrul de stat al persoanelor juridice, precum şi pentru eliberarea copiilor autorizate de pe licenţă.
    (2) Mandatul persoanelor care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sînt membri ai Consiliului de administraţie al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, aprobaţi la propunerea Asociaţiei Băncilor din Moldova, continuă pînă la expirarea termenului pentru care aceştia au fost aprobaţi. În cazul încetării calităţii de membru a acestor persoane înainte de termenul menţionat, propunerea candidaturilor noi spre aprobare Preşedintelui Parlamentului se efectuează conform modificărilor prevăzute la art. III pct. 15, în termen de 30 de zile de la data încetării calităţii de membru. Propunerea şi prezentarea repetată a candidaturilor, în cazul respingerii de către Parlament a persoanelor propuse anterior, se vor efectua în decursul a 15 zile.
    (3) Banca Naţională a Moldovei şi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor aduce actele normative în concordanţă cu prezenta lege.
    Art. V. – Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                              Mihai GHIMPU

    Nr. 241. Chişinău, 24 septembrie 2010.